N1k06's Blog

10 Lucruri

n1k06 — Fri, 09 Jul 2010 12:45:26 +0000

Ştiu, nu am mai postat nimic de multă vreme, dar am fost ocupată, sau un pic cam leneşă, sau amândouă. Oricum asta contează mai puţin Astăzi scriu încă un articol din seria 10 lucruri pe care am început-o în ianuarie dar am cam abandonat-o. O să încerc să fac o listă cu 10 filme care mi-au plăcut, chiar dacă îmi e destul de greu să aleg doar 10. [Ca să vezi trailerul filmului dă click pe titlu.]
1. P.S I love you. E primul pe listă pentru că e filmul meu preferat. E o poveste foarte interesantă despre viaţa de după moartea cuiva drag, despre speranţă şi iubire. Un film care are la bază o poveste romantică, fără a fi siropos sau plin de clişee. După părerea mea merită văzut.
2. The Bucket List Ce mai poţi face când şti că mai ai puţin de trăit şi mulţi bani? Poţi să îţi petreci umtimele zile pe un pat de spital, sau poţi să faci tot ceea ce nu ai avut ocazia până în acel moment. Carter şi Edward, doi bărbaţi foarte diferiţi ajung să se cunoască într-un spital, unde află că suferă de o boală incurabilă. Filmul urmăreşte încercarea lor de a-şi împlini ultimele dorinţe, dar şi ceea ce învaţă în urma acestor aventuri.
3. WALL-E. Dintre filmele de animaţie pe care le-am văzut, Wall-E e de departe preferatul meu. Wall-E e un roboţel simpatic, singurul locuitor al Pământului părăsit şi acoperit de munţi de gunoaie din anul 2700 . Filmul are o morala eco, mascată de o poveste de dragoste dintre roboţelul Wall-e si Eve.
Altă animaţie care mi-a plăcut: Ratatouille.
4. Meet Joe Black. Nu vreau să spun foarte multe despre filmul ăsta, pentru că nu ar mai avea farmec pentru cei care vor să îl vadă. Oricum subiectul filmului e genial. Moarte vine pe Pământ şi se întruchipează în Joe Black. Deşi are misiunea de a lua cu el un om, lucrurile se schimbă când apare în scenă o fată de care se îndrăgosteşte…Cred că e cel mai interesant film pe care l-am văzut, deşi prezentarea sună destul de ciudat. Merită văzut.
5. Remember Me. Filmul e o dramă romantică, ce urmăreşte destinele a doi tineri. E o poveste interesantă şi captivantă cu un final neaşteptat.”Gandhi said that whatever you do in life will be insignificant. But it’s very important that you do it. I tend to agree with the first part.”
6. The Notebook prezintă povestea lui Noah un tânăr sărac, care se îndrăgosteşte de Allie, o fată frumoasă şi bogată, pe care o învaţă să iubească libertatea şi aventura. Totuşi se despart din cauza diferenţei de statut social. Deşi îşi continuă viaţa despărţiţi, se gândesc mereu unul la celălat. “Behind every great love is a great story.” Destul de asemănător cu Dear John.
7. The Reader. Film pentru care Kate Winslet a câștigat Oscarul pentru cel mai bun rol principal in 2008. O dramă care surprinde aventura unui băiat de 15 ani cu o femei mult mai în vârstă. “I was fifteen. I was coming home from school. I was feeling ill. And a woman helped me.”
8. The Ugly Truth O comedie isteaţă, care te face să înţelegi că tehnicile de seducţie nu au niciun efect pe termen lung.
Mi-au mai plăcut şi Spread şi The Ghosts of Girlfriends Past.
9. The Illusionist. Nimic nu e ceea ce pare, asta e ideea în jurul căreia se conturează acest film. O poveste interesantă şi captivantă şi un final neaşteptat.
10.Revolutionary Road. Un film foarte aşteptat de fanii Titanicului, deoarece îi are în rolurile principale pe Kate Winslet şi Leonardo DiCaprio. Un film despre dezamăgirea şi problemele cauzate de neîmplinirea visului american şi despre dorinţa de a evada din rutină.
P.S Următorul articol o să fie despre fotbal

Despre şi pentru prieteni

n1k06 — Fri, 14 May 2010 18:55:04 +0000

După foaaaaarte mult timp, scriu iarăşi pe blog. Ştiu ca a trecut mai mult de o lună de la ultimul articol, dar nu am avut nici timp, nici chef şi nici subiecte despre care să scriu….Dar uite că am găsit un subiect si un pic de timp, aşa că azi scriu despre prietenie.
Pornesc de la ideea că nimeni nu e perfect, toţi avem calităţi şi defecte(şi când spun toţi mă refer chiar la toată lumea, inclusiv la persoanele care se cred grozave sau cele mai bune). Nu există perfecţiune…de asta mă conving tot mai mult în fiecare zi. Dar un prieten e o persoană care îţi cunoaşte defectele, ţi le acceptă, şi te ajută să ţi le îndrepţi. Iar prieteni adevăraţi există puţini, pentru că puţine sunt persoanele care te pot accepta aşa cum eşti.
Un prieten nu e invidios, se bucură sincer atunci când eşti fericit şi e alături de tine când eşti trist. Un prieten nu se consideră cu nimic superior şi nici va încerca niciodată să te facă să te simţi inferior. Un prieten te încurajează şi te ajută să te autodepăşeşti. Un prieten adevărat e o persoană care împarte cu tine ceea ce are – inclusiv subiectele de teză -
Pentru mine, prieten înseamnă o persoană pe care o pot suna ca să îi povestesc cele mai banale chestii, sau să îi spun ce mă apasă cel mai tare în acel moment. E o persoana care mă ascultă şi e dispusă să îmi spună şi o parere. E o persoană care îmi spune adevărul fără să mă rănească( dar cel mai important, îmi spune adevărul )
Poate că ar mai fi foarte multe de spus, dar nu mai zic decat că un prieten face tot posibilul să te înţeleagă, nu să te judece…

10 Lucruri

n1k06 — Wed, 31 Mar 2010 16:35:26 +0000

Aşa cum am promis, la fiecare sfârşit de lună scriu câte un articol cu titlul 10 lucruri. E ultima zi din martie şi afară e o vreme supeeerbă (aşa era pe la 13). Peste tot miroase a primăvară… Iar primăvara are un miros dulceag, care te face să te simţi viu şi plin de energie. Dar soarele e destul de timid iar vântul e puternic, de aceea am ales să stau în casă şi să scriu un articol pe blogul meu (între timp a început să plouă, deci a fost bună ideea să stau în casă).
E destul de greu să scri un articol de genul ăsta (cine nu mă crede poate încerca), dar mie îmi face plăcere. Astăzi o să scriu 10 lucruri pe care îmi place să le fac:

1. Îmi place la nebunie să zâmbesc şi să râd. Încă nu am aflat de ce. Poate sunt dependentă de fericire
2. Îmi place să mă plimb (mai ales primăvara când toţi pomii sunt înfloriţi), să călătoresc, să cunosc oameni diferiţi din locuri diferite.
3. Îmi place să ies în cafenele, dar nu îmi place să merg în cluburi. În cafenele e o altă atmosferă, cu miros proaspăt de cafea … yummy
4. Îmi place să fac poze. Deşi sunt încă începătoare, fotografia mi se pare un mod perfect de exprimare. Îmi place să capturez într-o imagine sentimente, atitudini, zâmbete, peisaje etc
5. Îmi place să ascult muzică. Aşa cum am scris şi în celălat articol (link aici), pentru mine muzica e foarte importantă. Câteodată ascult o piesă până ce mă plictisesc de ea. Oricum,cel mai important e să îmi transmită ceva, adică să fie muzică, nu doar zgomot.
6.Îmi place să fiu creativă, şi să îmi exprim creativitatea în cât mai multe moduri : de exemplu să scriu, să desenez, să îmi decorez camera etc
7. Îmi place să vorbesc cu persoane de la care pot afla lucruri noi şi interesante.
8. Îmi place să mă dau pe bicicletă, să alerg, să fiu liberă şi să simt vântul jucându-se cu parul meu.
9. Îmi place să mă implic. Nu suport indiferenţa, sau pe cei care ştiu doar să stea de o parte şi să comenteze.
10. Îmi place să mă relaxez, mai ales vara, când stau la soare, cu o revistă în mână, cu ochelari de soare pe ochi, cu căştile în urechi şi mă bronzez.

Tăşuleasa

n1k06 — Sun, 28 Mar 2010 14:30:56 +0000

Totul începe cu o dorinţă. Apoi uremează voinţa, munca, responsabilitatea şi asumarea unor riscuri. Astfel orice vis poate deveni realitate. Iar la Tăşuleasa există dorinţe, voinţă, muncă, responsabilitate şi asumarea unor riscuri. De aceea există o mulţime de vise devenite realitate. Dar cine/ce este Tăşuleasa? Tăşuleasa este o organizaţie non-profit înfiinţată în ianuarie 2001, care se implică în problemele de mediu şi cele sociale. Aş putea spune multe despre Tăşu, dar am ales să scriu doar câteva impresii şi gânduri. Cu siguranţă o să revin şi cu alte articole pe aceeaşi temă.
Am făcut “cunoştinţă” cu Tăşuleasa în urma cu aproximativ un an, când am participat pentru prima dată la o acţiune de împădurire organizată de ei.Pot să zic că am ajuns dintr-o întâmplare acolo: profa de bio ne-a zis că se organizează o acţiune unde e nevoie de voluntari şi pentru că nu ştiam exact “cu ce se mănâncă” voluntariatul am hotărât să merg să văd cum e. Credeam că e doar un fel de muncă neplătită, dar am luat-o ca pe o provocare. Şi bine am făcut.Pentru că la Tăşuleasa am descoperit altă mentalitate şi un alt mod de a privi lucrurile. Nu mai ţin minte exact câţi puieţi s-au plantat în acea zi, oricum m-am simţit foarte împlinită când am plecat. Dintr-un loc gol, o pantă acoperită de iarbă uscată, s-a trasformat într-o viitoare pădure. Sper ca peste câţiva ani să merg la Miceştii de Câmpie şi să găsesc o pădure în acel loc.
Vara trecută am avut ocazia de a petrece o săptămână în “Ţara Tăşuleasa”. Acolo am fost ajutată să îmi deschid ochii şi să îmi lărgesc orizonturile. Am învăţat să apreciez frumuseţea naturii, să o admir fără a încerca să schimb ceva. Am realizat că e mult mai bine să fiu naturală, să las superficialtatea de o parte şi să mă implic. Bineînţeles că am socializat, am colaborat, am lucrat în echipă cu persoane pe care nu le-am mai întâlnit până atunci, dar cu care încă mai ţin legătura. Totul ne-a fost prezentat pe înţelesul nostru. Ne-am simţit înţeleşi şi respectaţi.Pentru că la Tăşu libertatea, voia bună şi respectul sunt cuvintele care descriu cel mai bine atmofera.
Ieri, undeva la 15 km de Bistriţa, într-o zi superbă de primăvară,200 de voluntari au plantat aproximativ 6000 de puieţi în câteva ore.Am fost motivaţi de satisfacţia care ştiam că o să apară la final, de soarele foarte generos, de vântul care răcorea atmosfera şi de glumele prietenilor. Poate că 6000 de puieţi sunt o picatură într-un ocean în comparaţie cu defrişările masive care au loc prin ţară. Dar Tăşuleasa face asta de 7 ani, iar în fiecare an sunt mai multe acţiuni. Până acum s-au plantat cam 100 000 de copăcei . Oricum, mai mult decât copacii plantaţi contează că există persoane dispuse să facă asta fără a fi plătite. Există oameni care ştiu că pentru a schimba ceva e nevoie de implicare, de iniţiativă, e nevoie de un început şi de un exemplu. Există persoane care aleg să facă ceva în loc să aştepte asta de la alţii. Există oameni care aleg faptele în locul vorbelor. Există voluntari. Există OAMENI.
“Unui tânăr trebuie să-i dai ceva in care să creadă, să-i dai ceva în responsabilitate, dar şi ceva ce poate să piardă şi mai trebuie să-l încurajezi.”~Alin Uhlmann Useriu

Întâmplări din taxi

n1k06 — Sat, 20 Mar 2010 20:46:18 +0000

Azi o să scriu despre întâmplări ciudate petrecute în taxiuri.
În ultimele 6 luni am mers cu taxi mai mult decât în ultimii 16 ani. De cele mai multe ori din motive banale gen: nu am chef să merg pe jos la şcoală, mi-e prea somn, mi-e lene, e prea frig, nu ajung la timp, plouă şi nu am umbrelă etc.Oricum fiecare călătorie cu un taxi e unică şi diferită de fiecare dată. De cele mai multe ori şoferii nu au nici chef nici timp de discuţii(nu merg pe distanţe mari). Exită însă şi cazuri în care şoferii sunt mai comunicativi şi încearcă să discute cu tine.În continuare o să povestesc câteva dintre întâmplări.
Încep cu cea mai recentă. Astăzi m-am trezit mai târziu, şi pentru că trebuia să ajung undeva la o oră fixă, am luat un taxi, primul din staţie. Ca de obicei, nu am ştiut numele străzii, chiar dacă am mai fost acolo de multe ori. I-am explicat şoferului, el şi-a dat seama pe ce stradă trebuia să ajung: Gheorghe Şincai. Nimic special până aici. Dar imediat după ce am pornit mă întreabă:
“Domişoară, tu şti cine a fost Gheorghe Şincai?”
“…Mnu, cred că un scriitor, nu?”
“Nu ai învăţat la şcoală?”
“Nu îmi amintesc, poate am învăţat dar am uitat…”
” Gheorghe Şincai a fost un reprezentat al Şcolii Ardelene”
“…”
“Dar Mihai Eminescu şti cine a fost?”
(Chiar aşa de blondă par ???)“Da, normal. Eminescu a fost un poet”
“Deci a scris poezii, nu? A scris el şi “Cobori în jos, luceafar blând,/
Alunecând pe-o raza,/Patrunde-n casa si în gând /Si viata-mi lumineaza!”
“Da”
“Dar şti cum se numea iubita lui?”
“…Micle…Alexandra Micle?…sau nu…nu e Alexandra…” (Eram somnoroasă )
“Veronica Micle”
“Aaa, da, aşa o chema”
“Şi şti la ce vârstă a murit Eminescu?”
“….aaa…45? “
“A murit la 49 de ani.”
Între timp am ajuns, dar totuşi am rămas uimită de lecţia de cultură generală pe care mi-a dat-o. De obicei taximetriştii tac sau scot perle pe gură.
Alt episod: Taximetristul care nu vreau să ia o cursă pentru că e prea scurtă. Nici de data asta nu m-am trezit la timp şi am fost nevoită să iau un taxi ca să ajung la timp. Mă urc în taxi, îi spun unde trebuie să ajung, la care el: “Nu merg acolo!”. Normal că o clipă am rămas uimită, pentru că nu am mai păţit niciodată asta. L-am întrebat de ce şi mi-a răspuns sec: “Nu vreau”. Ce puteam să fac?Am coborât şi am mers pe jos(în staţie nu mai erau alte maşini, nu aveam timp nici de făcut o comandă).
Cea mai aiurea fază a fost cu puţin timp în urmă. M-am simţit rău şi pentru că era week-end am mers la spital pentru un consult. Am chemat taxi acasă, iar mama mea i-a spus să ne ducă la pediatrie la spitalul judeţean. La care taximetristul: “Eu nu intru în curte, dacă nu puteţi merge 3 metri trebuia să chemaţi salvarea…Dacă îmi spuneţi şi medicul poate vă duc până la uşa cabinetului”. Urăsc miştoul ăsta de 2 bani, mai ales când se leagă de un om care nu se simte bine. Oricum la cât de urât s-a comportat, nu merită să lucreze printre oameni…
Dar sunt şi exemple pozitive: Taximetrişti care nu îţi iau bani pe cursă pentru că nu au să îţi schimbe banii, sau care îţi cer mai puţin decât arată aparatul. Nu e vorba de bani, e vorba de gest.Mai sunt şi şoferi care te întreabă dacă îţi place postul de radio, sau dacă te deranjează dacă deschid geamul.
Oricum e bine că între timp a venit primăvara şi nu o să mai fie nevoie să merg aşa de des cu taxi.

Colibiţa: Piece of Heaven

n1k06 — Thu, 18 Mar 2010 20:14:52 +0000

O bucăţică de Rai. Aşa aş putea caracteriza Colibiţa în 4 cuvinte. O perla ascunsă în inima munţilor. Pentru mine Colibiţa e un loc minunat, de care mă leagă o mulţime de amintiri plăcute. Am fost la Colibiţa pentru prima dată în urmă cu 5 ani, iar în ultimii 4 ani mi-am petrecut în fiecare vară câteva săptămâni superbe acolo. Chiar de la prima vizită m-am îndrăgostit de peisaj. Linişte, acesta e cuvântul care domneşte peste lacul care străluceşte în lumina diafană. Deşi drumul e unul întortocheat şi nu foarte asfaltat, merită efortul. Acolo ai tot ce ţi-ai putea dori într-o vară toridă: răcoare, soare, apă, linişte şi aer proaspăt.
Printre altele, la Colibiţa apusurile şi răsăriturile sunt întotdeauna superbe. Te lasă speechless Parcă toată frumuseţea naturii e adunată pentru ca tu să ai parte de momente de neuitat. Am avut ocazia să văd doar un răsărit. Eram la pescuit . Deşi îmi era extrem de somn şi de frig, lumina caldă a răsăritului m-a ajutat să uit de ele. E la fel de frumos ca un răsărit pe malul mării.
Cel mai interesant din zona e, bineînţeles, lacul Colibiţa. Un lac artificial, de o frumuseţe incredibilă, care vara străluceşte ca o oglindă în care munţii îşi privesc măreţi reflexiile.Are un aer impunător şi misterios. Misterul e accentuat şi de legendele şi de zvonurile legate de acest lac. Se spune că în fiecare an lacul îşi ia “tributul”, întrucât a fost construit prin inundarea unui sat (numit Colibiţa), în care existau o biserică şi un cimitir. Se mai spune că pe fundul lacului ar trăi creaturi (peşti?) enormi. De asemenea, au fost recuperate foarte puţine din trupuri ale celor înnecaţi acolo. Adâncimea lacului nu este cunoscută, dar se estimeaza la aproximativ 150 m.
Dar nu numai lacul merită vizitat. Împrejurimile sunt de asemenea superbe. Printre munţi înalţi acoperiţi (sau parţial acoperiţi) de păduri de conifere , există o mulţime de drumuri forestiere şi de poteci montane pe care le poţi urma dacă vrei să vizitezi zona. Dar trebuie să ai grijă să nu te rătăceşti (aşa cum am făcut eu ). Cel mai bine e să fi însoţit de o persoană care cunoaşte împrejurimile.
Alt aspect legat de Colibiţa e satul Miţa, în care au fost mutaţi toţi locuitorii fostului sat Colibiţa, care se află acum sub apa lacului. În Miţa viaţa e diferită. Probabil că mulţi dintre cei care merg la Coli, stau în cabanele de pe marginea lacului şi nu au ocazia să cunoască şi atmosfera din Miţa. În Miţa există foarte puţine calculatoare, iar netul nu ştiu dacă a ajuns până acolo. Telefoanele mobile nu prea au semnal (depinde de reţea), iar televizoarele sunt singurele care aduc informaţiile proaspete în acest sat de munte( pe lângă bârfe şi poveşti). Oricum, după părerea mea, viaţa în Miţa e superbă.
Aerul curat, munţii impunători, râurile reci şi repezi,liniştea, pădurile întunecoase, peisajul superb, toate fac din Colibiţa locul perfect pentru a evada din oraşele poluate şi zgomotoase.

Sweet Friday Afternoon

n1k06 — Fri, 12 Mar 2010 12:08:32 +0000

Am încercat să scriu mai des pe blog dar, ca de obicei, a intervenit ceva şi nu am reuşit. Oricum cred că ritmul meu e de 1-2 articole pe săptămână, scrise în week-end. Decât deloc,e bine şi aşa.
De data asta stiu cu ce să încep articolul. Vremea. Vremea de a afară e foarte foarte foarte … foarte urâtă. E 12 martie şi de dimineaţă a nins (?!), iar ieri a nins mai tare decât iarna.Unii zic că e frumos, dar mie nu mi se pare. Era frumos dacă eram în noimbrie, decembrie, ianuarie, sau, cu indulgenţă în februarie. Dar nu în martie. După câteva zile foarte călduroase(de săptămâna trecută), eram sigură că weekend-ul ăsta va fi o vreme superbă care să mă scoată afară din casă. Dar nu e aşa. E vreme de stat în casă la căldurică.
Chiar dacă, atunci când eram mai mică, iarna era anotimpul meu preferat, acum m-am răzgândit. M-am săturat de frig şi de zăpadă(deşi nu am primit nici măcar un bulgăre iarna asta).Partea cea bună e că nu e neapărat nevoie să stau afară. Îmi pot petrece zilele astea mohorâte scriind pe blog, cu o cană de ceai/ cappucino/ ciocolată caldă /cafea lângă mine. Pe frigul ăsta chiar am nevoie de ceva fierbinte. Doar aşa, ca să nu-mi îngheţe inspiraţia
Ce aş putea face pe vremea asta înafară să beau nişte ceai/cappucino/cioco sau cafea şi să scriu pe blog? …Eu nu văd altceva mai bun.

Every day is a special one

n1k06 — Mon, 08 Mar 2010 17:13:04 +0000

It was one of those March days when the sun shines hot and the wind blows cold: when it is summer in the light, and winter in the shade.

La mulţi ani tuturor fetelor

10 Lucruri

n1k06 — Sat, 06 Mar 2010 20:40:01 +0000

Dacă ieri ziceam:’Încă un fulg şi e primăvară’, în practică lucrurile nu stau chiar aşa ) Cred că azi a nins încontinuu, iar peste oraş s-a aşezat din nou patura pufoasă de zăpadă (scuzaţi clişeul, nu mi-a venit altceva mai bun în minte). Oricum oraşul părea mult mai curat şi mai liniştit aşa. Cel puţin aşa arăta din taxi, unde era cald şi bine, nu ca afară.
Mda, am început în ianuarie seria asta de articole(10 lucruri) şi am ~~promis~~ zis că o să scriu câte un articol pe tema asta în fiecare lună. La sfârşitul lui februarie chiar am fost foarte ocupată, nu am avut timp nici să respir. Asta pentru că am avut de recuperat 2 săptămâni de lecţii (şi asta nu e foarte uşor, mai ales când vinr vorba de copiatul lecţiilor). Oricum am terminat cu ele şi acum mă bucur de timpul liber
Poate ai observat, dar eu scriu pe blog doar când sunt bine dispusă, când sunt optimistă şi când stresul e la 2 km depărtare. Aşa că azi o să scriu o listă cu 10 lucruri care mă fac fericită, sau care mă fac măcar să zâmbesc.

1. Prietenii + Familia . Aici intră persoanele care sunt alături de mine indiferent de situaţie. Şi de asta sunt pe primul loc. Doar ei sunt cei pe care poti conta întotdeauna. Oricum familia şi prietenii sunt cei care mă fac cel mai des fericita: prin simplul fapt că sunt mereu alături de mine
2. Muzica. Am tot vrut să scriu despre muzică pe blog. De ce? Păi poate am mai zis,viaţa ar fi mult prea anostă fără muzică. Pentru mine muzica funcţionează ca o maşină a timpului. De fiecare dată când aud o melodie ea mă duce în trecut şi mă face să îmi amintesc ce se întampla în perioada în care ascultam respectiva melodie. Acelşi efect îl au şi pozele.Dar muzica mă poate ajuta să mă exprim, să mă bine dispună.
3. Libertatea. Ca să fiu mai explicită, nu e vorba de libertatea pe care fiecare om o are din naştere, ci de momentele în care simţi că nu ai nicio grijă, că nimic altceva nu contează. Iar pe mine ‘libertate’ mă duce cu gândul la vacanţă, mare, soare, plajă, timp liber, alergat desculţă pe nisip sau prin iarba plină de picături de rouă. Libertatea mă mai duce cu gândul la munte, la plimbări prin pădure, la cerul albastru sau la senzaţia pe care o ai atunci când mergi cu maşina cu 100 km/h.
‘Libertatea este dreptul sufletului de a respira.’
4. Un zâmbet şi o îmbrăţişare. Mai ales când ai cu adevărat nevoie de ele. Aici intră şi zâmbetele de copii mici, care mă duc cu gândul la inocenţă, la puritate si care, implicit, ma fac şi pe mine să zâmbesc.
5. Să scriu pe blog. Sincer, îmi face foarte mare plăcere să îmi împărtăşesc gândurile cu prietnii mei şi nu numai. Aici e locul în care mă pot exprima liber şi creativ. De aceea le mulţumesc tuturor celor care îmi vizitează ‘bucăţica din suflet’ cum îmi place să îi zic.
6. Ciocolata. Aici nu e nevoie de explicaţii. Chocolate = Happiness
7. Primăvara şi vara. Pentru că primăvara totul începe să prindă viaţă. Dacă aş putea, m-aş muta într-un loc unde e primăvara tot timpul. Iar vara…ce să mai zic? e vară.
8. Călătoriile. Ador să călătoresc. Şi ştiu că poate sună a clişeu, dar călătoritul chiar îţi schimbă modul în care percepi tot ceea ce te înconjoară. De asta, jobu-ul meu ideal ar fi de prezentatoare la o emisiune de călătorii în jurul lumii.(de mult am vrut să scriu asta pe blog).Chiar şi gândul că există mii de locuri minunate pe planetă, mi se pare enorm.
9. Cumpărăturile. Mai ales atunci când cumpăr haine. Şi asta nu înseamnă că sunt fashion-addict, sau că reuşesc să mă îmbrac bine întotdeauna. Din greşeli învăţ. Dar prin felul în care mă îmbrac pot să mă exprim. Nu e uşor să ai un stil propiu, care să te caracterizeze şi să îţi reflecte personalitatea, dar eu o iau ca pe o provocare.
10. Optimismul. Am mai zis că nu aş putea trăi dacă nu ar exista optimismul. Dar noroc că există. Şi pentru că sunt optimistă cred în finaluri fericite, cred în poveşti, cred în vise. Cred până când realitatea îmi dă câte o palmă şi mă trezeşte. Dar dupa o perioadă, mă cufund din nou în visare. Şi chiar dacă de fiecare dată când viaţa îmi dă câte o palmă, o parte din vise dispar, eu voi încerca mereu să unesc frânturile rămase.

Încă un fulg şi e primăvară

n1k06 — Fri, 05 Mar 2010 18:19:58 +0000

Hello again. Nu am mai scris de ceva vrme pentru ca am fost cam busy. Dar astăzi, pentru că e vineri şi pentru că s-a mai terminat o săptămână, am ceva timp liber. Chiar dacă e 5 martie, ninge. Da, NINGE. Şi încă cum. Luni au fost cam 16 grade afară, iar prin parc erau oameni în tricou,dar se pare că iarna e cam încăpăţânată. Oricum, sunt sigură că vreama asta nu o să ţină mai mult de o săptămână (sau măcar sper).
Vremea frumoasă m-a inspirat şi în loc să învăţ la mate şi la chimie, am ales să scriu o poezie în acel timp. Eu nu scriu poezii în mod normal, iar dacă scriu, nu îmi place cum sună. Nici poezia pe care o să o postez astăzi nu e foarte bună, dar vreau să văd ce părere au şi alte persoane.
Anyway, sper să nu fiu criticată prea dur pentru că sunt începătoare. Şi era să uit ceva important: o să scriu şi articolul pentru seria ’10 lucruri’, pe care am început-o în ianuarie.

Mi-ai furat inima şi ai închis-o în a ta
Ai înconjurat-o cu răceală,
Ai privat-o de lemne şi de electricitate…
Ai vrut s-o laşi să moară de frig.

Pentru că în inima ta, în acea bucată de piatră
Nu există nici macar un strop de căldură.
Degeaba am încercat să găsesc un drum spre ieşire…
Vorbele tale reci ca un fulg de nea
M-au ameţit şi m-au întors din drum.

Acum aştept ziua de mâine,
Care va aduce primăvara.
Poate soarele şi un zâmbet dulce îţi vor topi inima
Iar inima mea, abandonată şi speriată
Va căuta un alt loc pentru a se adăposti.

Între timp, îmi permiţi să o ascund în buzunarul tău?