N1k06's Blog

By: n1k06

Mar 20 2010

Etichete:Funny, primăvară, Taxi

Categoria: About me, Funny

10 comentarii

Azi o să scriu despre întâmplări ciudate petrecute în taxiuri.
În ultimele 6 luni am mers cu taxi mai mult decât în ultimii 16 ani. De cele mai multe ori din motive banale gen: nu am chef să merg pe jos la şcoală, mi-e prea somn, mi-e lene, e prea frig, nu ajung la timp, plouă şi nu am umbrelă etc.Oricum fiecare călătorie cu un taxi e unică şi diferită de fiecare dată. De cele mai multe ori şoferii nu au nici chef nici timp de discuţii(nu merg pe distanţe mari). Exită însă şi cazuri în care şoferii sunt mai comunicativi şi încearcă să discute cu tine.În continuare o să povestesc câteva dintre întâmplări.
Încep cu cea mai recentă. Astăzi m-am trezit mai târziu, şi pentru că trebuia să ajung undeva la o oră fixă, am luat un taxi, primul din staţie. Ca de obicei, nu am ştiut numele străzii, chiar dacă am mai fost acolo de multe ori. I-am explicat şoferului, el şi-a dat seama pe ce stradă trebuia să ajung: Gheorghe Şincai. Nimic special până aici. Dar imediat după ce am pornit mă întreabă:
“Domişoară, tu şti cine a fost Gheorghe Şincai?”
“…Mnu, cred că un scriitor, nu?”
“Nu ai învăţat la şcoală?”
“Nu îmi amintesc, poate am învăţat dar am uitat…”
” Gheorghe Şincai a fost un reprezentat al Şcolii Ardelene”
“…”
“Dar Mihai Eminescu şti cine a fost?”
(Chiar aşa de blondă par ???)“Da, normal. Eminescu a fost un poet”
“Deci a scris poezii, nu? A scris el şi “Cobori în jos, luceafar blând,/
Alunecând pe-o raza,/Patrunde-n casa si în gând /Si viata-mi lumineaza!”
“Da”
“Dar şti cum se numea iubita lui?”
“…Micle…Alexandra Micle?…sau nu…nu e Alexandra…” (Eram somnoroasă )
“Veronica Micle”
“Aaa, da, aşa o chema”
“Şi şti la ce vârstă a murit Eminescu?”
“….aaa…45? “
“A murit la 49 de ani.”
Între timp am ajuns, dar totuşi am rămas uimită de lecţia de cultură generală pe care mi-a dat-o. De obicei taximetriştii tac sau scot perle pe gură.
Alt episod: Taximetristul care nu vreau să ia o cursă pentru că e prea scurtă. Nici de data asta nu m-am trezit la timp şi am fost nevoită să iau un taxi ca să ajung la timp. Mă urc în taxi, îi spun unde trebuie să ajung, la care el: “Nu merg acolo!”. Normal că o clipă am rămas uimită, pentru că nu am mai păţit niciodată asta. L-am întrebat de ce şi mi-a răspuns sec: “Nu vreau”. Ce puteam să fac?Am coborât şi am mers pe jos(în staţie nu mai erau alte maşini, nu aveam timp nici de făcut o comandă).
Cea mai aiurea fază a fost cu puţin timp în urmă. M-am simţit rău şi pentru că era week-end am mers la spital pentru un consult. Am chemat taxi acasă, iar mama mea i-a spus să ne ducă la pediatrie la spitalul judeţean. La care taximetristul: “Eu nu intru în curte, dacă nu puteţi merge 3 metri trebuia să chemaţi salvarea…Dacă îmi spuneţi şi medicul poate vă duc până la uşa cabinetului”. Urăsc miştoul ăsta de 2 bani, mai ales când se leagă de un om care nu se simte bine. Oricum la cât de urât s-a comportat, nu merită să lucreze printre oameni…
Dar sunt şi exemple pozitive: Taximetrişti care nu îţi iau bani pe cursă pentru că nu au să îţi schimbe banii, sau care îţi cer mai puţin decât arată aparatul. Nu e vorba de bani, e vorba de gest.Mai sunt şi şoferi care te întreabă dacă îţi place postul de radio, sau dacă te deranjează dacă deschid geamul.
Oricum e bine că între timp a venit primăvara şi nu o să mai fie nevoie să merg aşa de des cu taxi.