N1k06's Blog

By: n1k06

Feb 20 2010

Categoria: Uncategorized

4 comentarii

Ţi-a fost dor de mine? Da? Ştiam asta… . Oricum şi mie mi-a fost dor de blogul meu şi de asta scriu acest articol, ca să îmi explic absenţa. De obicei nu scriu pentru că nu am chef, sau nu am subiecte. De data asta s-a schimbat motivul. Nu am fost acasă. Dar unde aş putea să fiu în timpul şcolii? Păi…am fost în spital.
Nu o să zic aici ce am păţit, sau de ce am ajuns acolo, pentru că nu îmi place să îmi plâng de milă şi oricum a trecut. O să spun doar câteva cuvinte despre perioada în care am stat în spital, pentru că, sincer, nici nu vreau să îmi amintesc prea multe. So, în clipa în care am intrat in salon m-am simţit ca şi cum cineva ar fi aruncat pe mine o galeata de apa rece ca gheaţa şi m-ar fi trezit dintr-un somn din ăla dulce de sâmbătă dimineaţa (ce coincidenţă, m-am internat chiar sâmbătă). Acum vorbesc la figurat, bineînţeles. Oricum nu am mai fost internată niciodată, nu am mai luat injecţii decât o singură data înainte şi nu am avut NICIODATĂ şi sper nici să nu mai am branulă în mână (adică ‘fluturaşul’ prin care se primesc perfuziile). Vreo 2 zile m-am simţit ca pe… Marte să zic. După zilele astea a fost un pic mai bine. Nu pot să comentez nimic în legătură cu modul în care sunt trataţi pacienţii, adică toata lumea s-a comportat foarte frumos.
Dar nu ce am scris mai sus contează. Eu cred că cel mai important e cu ce am rămas din ‘experienţa’ asta, dacă îi pot spune aşa. În primul rând, pentru că nu mai vreau să ajung pe acolo, o să am muuult mai multă grijă de mine, pentru că dacă nu eu, atunci cine? Am mai relizat că ‘There is no time like the present’, cu alte cuvinte mi-am (re)amintit că viaţa e frumoasă şi trebuie trăită în prezent. Şi ar fi bine să apreciem lucrurile mărunte, care pot deveni sursa fericirii. Am reuşit să rămân optimistă, chiar dacă am avut momente în care credeam că pesimismul e calea mai uşoară(greu e să fi şi optimist). Statul în spital poate fi destul de deprimant, adică acolo am auzit multe poveşti (nu ştiu câte din ele reale), care m-au impresionat şi mi-am dat seama că fără sănătate nu prea are rost nimic altceva.
Ca să închei articolul, o să zic că o săptămână în spital te poate maturiza mult, te poate face să îţi deschizi ochii. Dar la mine a mai avut un efect. Pe lângă lucrurile pe care le-am zis mai sus, mi-am amintit (deşi sună a clişeu) că întotdeauna după ploaie vine soare.