N1k06's Blog

By: n1k06

Feb 04 2010

Categoria: About me, Iarna

7 comentarii

De o săptămână tot zic că o să postez povestea aia cu marea, cu răsăritul, cu soarele(mi-e dor de vară). Dar are tot un paragraf…ar trebui să îmi fie ruşinica . Sunt în vacanţă, am timp(serios?) şi tot nu mă ţin de promisiuni. Oricum, am început să mă ocup mai mult de blog, să scriu mai des şi chiar mă bucur când lumea mă întreaba: “Ce mai e nou pe blog?”.În fine, mai amân compunerea aia şi azi scriu tot ce îmi trece prin cap
Mi-am început ziua cu o cafea, adică cu un sfert de cană de cafea din care jumătate am băut-o de dimineaţă şi jumatate am băut acuma. Nu beau cafea de obicei, dar azi noapte am ascultat French Kiss pâna la 1 şi de dimineaţă deabia îmi mai ţineam ochii deschişi.Şi aşa de bine miroase Jacobs când ţi-e somn
După cafea am mers în oraş cu mama, la cumpărături. În perioada asta sunt foarte multe reduceri şi de multe ori ajungi acasă cu ceva ce nu aveai nevoie-sper că nu am păţit şi eu aşa. Achiziţii: altă pereche de botine (ca să le înlocuiască pe alea cu tocul rupt – încă îmi vine să râd de faza aia) şi o pereche de Uggs.
Afară, spre surprinderea mea, e încă foarte frig (Primăvarăăăăăă, hai mai repede!) şi soarele e “cu dinţi “. M-am săturat de zăpadă şi de frig. Am senzaţia că iarna asta e mai lungă decât toate, poate şi pentru că nu am avut timp să mă plictisesc (wow…o vacanţă fără plictiseala!?). Oricum ştiu că trebuie să profit de vacanţa asta cât mai pot, ca peste 4 zile începe iar şcoala. Şi chiar nu am chef să mă trezesc la 7. Îmi place mai mult la 10
Ieri seara am ajutat-o pe Marra cu un ‘plan secret’ , adică o surpriză. Şi am găsit nişte citate foarte drăguţe:
‘Viitorul apartine celor care cred in frumusetea propriilor vise’
‘Rostul vietii e sa te bucuri ca traiesti.’
“Life… It’s a great and terrible and short and endless thing. None of us come out of it alive.”
“Memories were fine but you couldn’t touch them, smell them or hold them. They were never exactly as the moment was, and they faded with time.”
“What was that thing that could make two people promise one another to spend every day of the rest of their lives together? Ah,I found it. It was a thing called love. A small simple word.”
Sunt destule. Dacă ai ajuns să citeşti până aici te felicit, înseamna că ai răbdare. Azi ţi-am oferit (iarăşi) o bucăţică din sufletul meu.
P.S: Când am început să scriu era înnorat, acum iarăşi a ieşit de după nori soarele ăla cu dinţi, care ma face să îmi fie şi mai dor de vară…