Alergând pe tocuri…sau nu chiar
Vacanţăăăă dulce vacanţă 
În sfârşit după un semestru lung şi obositor a venit vacanţa. Am început sa profit de ea din prima zi…şi încă cum 
)
În seara asta am fost invitata de Oana la un suc, pentru că a fost ziua ei săptămâna trecută si trebuia să sărbatorim cumva. De dimineaţă i-am luat cadou şi pentru că eram la cumpărături mi-am luat o bluziţă pe care să o port în seara asta. Am ajuns acasă, m-am hotărât ce blugi să îmi iau şi cu ce să mă încalţ. Şi ce am ales?.. botinele alea cu toc înalt pe care chiar ieri le-am adus de la reparat.Mergeau perfect cu blugii şi cu bluza nouă.
În fine…am ajuns, ne-am distrat, am râs, am vorbit etc. Ne-am hotărât să plecăm pe la 8 deşi nu aveam altceva de făcut. Chiar dacă afară era destul de frig, era zăpadă şi eu eram pe tocuri nu am luat taxi, pentru că mersul pe jos e mai sănătos. Eram aproape de muzeu când am auzit “poc”. În momentul ăla am început să râd şi am zis “Fetelor, cred că mi-am rupt un toc” ) Oana era pe jos de râs. Eu nu ştiam ce să fac. Nu îmi venea să cred…nu am mai păţit aşa de când merg pe tocuri.
Cum stateam noi acolo si râdeam, de la o casă de lânga muzeu iese un tip. Nimic ciudat, numai că după el iese şi un câine lup, mare şi nu foarte “draguţ”. Câinele a început să latre, noi ne-am speriat şi ce am facut?…am fugit pe partea cealata. Eu cu un toc rupt, Oana şi Oana B. pe jos de râs. Am ajuns în părculeţul de vis-a-vis de muzeu, eram fericite că am scăpat de câine când…mi-am pierdut tocul de tot in zăpadă.Oana m-a ajutat să îl găsesc.Oamenii care erau pe strada se uitau foarte ciudat la noi: nu înţelegeau ce căutam prin zăpadă şi de ce râdem.
Norocul meu a fost că eram lânga o staţie de taxi.Am urcat într-un taxi cu un şofer cam “dubios” care îmi arunca nişte priviri cam ciudate. Poate a vazut toata faza şi se abţinea să nu râdă. Oricum am ajuns întreaga (dar fără un toc) acasă.
Data viitoare când ninge afară nu o sa-mi mai iau tocuri de 9 cm. O sa-mi fie invăţătură de minte. Later edit: Nu am vrut să par piţi ) pentru că nu sunt.Era doar o întâmplare funny ce s-a întamplat ieri.
3 comments on “Alergând pe tocuri…sau nu chiar”
Lasă un răspuns
Bloguieşte pe WordPress.com. Theme: Duotone by Automattic.
WOW ! in primu rand … 9cm ? Chiar asa ?
.
In celelalte randuri … Ce meshter de pantofi e nenea ala la care ai dus pantofii ? Iti recomand eu unu
Imi place cum ai scris ,faza cu faza ,actiune cu actiune … explicit ! Ar trebui sa iau un exemplu de la tine :”> .
Am asteptat cu sufletul la gura sa mai postezi ceva . Si se pare ca ai facut-o ;x .
Astept si alte comentarii ,daca tu nu vrei sa iesim impreuna ca sa vad faptele LIVE ,scrie macar pe blog :”> .
pai de obicei nu port tocuri :-” adica nu mai mari de 5 cm sa zic
)
i-am dus la nenea pt fermoar nu pt toc
foarte tare ce sa zic:))
o intamplare tragico-comica cu un sfarsit fericit povestit explicit:))
hai ca deja exagerez cu comentariul asa ca iti zic sa ai grija de tine pe viitor:*